Pretutindeni ne zbatem în tot felul de probleme: acasă în familie, la serviciu, în societate. Şi inima noastră caută o intervenţie supranaturală a lui Dumnezeu. Am vrea să vedem o minune a lui Dumnezeu, care să pună capăt sărăciei, corupţiei şi criminalităţii, să soluţioneze în mod miraculos problema datoriilor noastre. Însă minunea de care ai nevoie e la tine acasă. Nu trebuie să ai studii teologice ca să înţelegi acest concept. Principiile, despre care voi vorbi, sunt simple. Şi primul dintre ele este: Să ştii la cine să mergi când nu ştii ce să faci.
Văduva în marele ei necaz, când nu mai putea face nimic, a ştiut unde să meargă, cui să I se adreseze. Aceasta e foarte important. Împăratul lui Iuda Asa a plătit împăratului Siriei ca să lupte pentru el împotriva lui Israel, dar Dumnezeu I-a spus: “ Căci Domnul îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceea, a căror inima este întreagă a Lui. Ai lucrat ca un nebun în privinţa aceasta.”
Adresează-te lui Dumnezeu în cele mai dificile clipe. Privind la Dumnezeu, în mijlocul dificultăţilor, nemulţumirea se transformă într-o rugăciune. Acolo începe credinţa!
Când văduva a venit la Elisei cu necazul ei, ea a primit un răspuns surprinzător: “Ce pot să fac pentru tine?”. El a refuzat-o ca ea să nu-şi pună încrederea în el, ci în Domnul. Şi noi adesea suntem foarte mult orientaţi spre celebrităţi, spre nişte oameni deosebiţi: “O, dacă aşi putea să spun pastorului, o, dacă s-ar ruga pentru mine cutare pastor sau cutare proroc… Dumnezeu ar răspunde nevoilor mele…”. Noi căutăm omul, iar el ne spune: “Ce pot să fac eu pentru tine?”. Ce pot face fraţii din America, din Vest? Noi le suntem recunoscători pentru faptul că Dumnezeu răspunde prin ei la nevoile noastre. Dar vă rog să rămâneţi credincioşi lui Dumnezeu. El este cel ce răspunde la nevoile noastre. Să nu ne lăsăm ispitiţi de căutarea unui mesia pământesc.
Înţelepciunea lui Dumnezeu şi ajutorul Lui depăşesc mult orice poate face oricine dintre pământeni pentru tine. Aşa totdeauna caută-L pe El şi pune-ţi în El încrederea.
Află ce ai în casă!
Ca şi văduva noi suntem aşa de copleşiţi de ceea ce nu avem, încât nu vedem posibilităţile pe care noi deja le avem. Elisei, după ce a redirecţionat credinţa văduvei, a întrebat-o: “Spune-mi, ce ai acasă?”. Ea trebuia doar să recunoască ceea ce Dumnezeu deja îi dăduse ca punct de iniţiere a minunii Sale. Dar ea a răspuns: “Roaba ta nu are acasă nimic”. Adesea şi noi suntem aşa. Negativismul ne orbeşte.
Dumnezeu ne descoperă planul Său nouă, iar noi aidoma lui Moise spunem: “Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară… Eu nu sunt pregătit pentru aceasta şi nici autoritate nu am…”
La mormântul lui Lazăr Isus le spune surorilor acestuia: "Fratele vostru va învia”. “Ştiu, - I-a zis Maria, - că va învia la înviere, în ziua de pe urmă. Nu acuma. În situaţia în care ne găsim nu avem nici o speranţă, nici o posibilitate…”. De câte ori şi noi ne comportăm la fel: “Nu avem nimic a face… n-avem nimic să dăm… n-avem nici o posibilitate să contribuim cu ceva la rezolvarea stării în care ne aflăm, nu avem nici un leu…”. Da, eu ştiu că suntem săraci. Aşa e ţara. Aşa este partea aceasta a lumii. Dar nu pot să cred, că există oameni care cu adevărat nu au nimic, nimic. Haideţi, fraţi şi surori să mărturisim şi noi aidoma văduvei, în credinţă: “Slujitoarea ta n-are acasă, decât un vas cu untdelemn”. Credinţa nu neagă realitatea. Credinţa vede potenţialul minim pe care îl ai. Nu e nici un rost să strigi: “Sunt bogat!”, atunci când în buzunar n-ai decât doi bani! Credinţa nu este o imaginaţie fantastică. Credinţa adevărată recunoaşte realitatea dare vede şi potenţialul, pe care îl poate folosi Dumnezeu.
Nu fi orbit de negativism, ci treci la o atitudine pozitivă!
Dumnezeu ne îndeamnă să recunoaştem, ce avem acasă gândindu-ne la ceea ne nu avem, uită de ceea ce avem. Dacă doreşti ca Dumnezeu să facă minuni ăn casa ta, nu te lăsa orbit de negativismul uman, ci ia o poziţie pozitivă. Prima noastră reacţie la criză, întotdeauna este negativă: nimic bun, nimic adevărat, nici o speranţă. Văduva a răspuns: “Slujitoarea ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn”. Deşi văduva a început cu o atitudine negativă, repede a trecut la pozitivism. Când vezi posibilităţile lui Dumnezeu imediat treci de la natural la supranatural. Petru a spus: “Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar la Cuvântul Tău voi arunca mrejile!” (Luca 5:5). Credinţa nu neagă realitatea, ea doar recunoaşte că toate lucrurile sunt posibile cu Dumnezeu.
Credinţa nu este credinţă până ce nu faci ceva.
Elisei a pus-o pe văduvă în acţiune. Necredinţa. Necredinţa se manifesta nu atât prin ceea ce faci, cât prin ceea ce nu faci. mUlţi oameni aşteaptă ca Dumnezeu mai întâi să facă ceva, pecând ei trebuie să facă partea lor mai întâi.
Adevărata credinţă te îndeamnă să faci lucruri neobişnuite. Omul lui Dumnezeu I-a propus văduvei să facă ceva straniu: să se ducă şi să ceară vase goale la vecini: “Nu aduna puţine, adună multe vase goale”. Femeia putea să spună: “Am eu destule vase goale pentru ceea ce am. Nu am eu oare destule nevoi la mine acasă, în familia mea, ca să le mai adun şi pe ale vecinilor?” Dar şi vecinii puteau să zică: “Sărmana femeie! Şi-a ieşit din minţi de necaz: adună vase goale…”.
Cine dintre voi este gata să meargă să adune vase goale? Vecinii au multe vase goale. Acolo sunt bătrâni pe care nu-I ajută nimeni, sunt invalizi, pe care nimeni nu I-a adus în biserică, copii, care poate dorm în stradă, văduve, cărora nimeni nu le poartă de grijă. Oamenii nevoiaşi sunt alături de noi. Vase goale găsim la orice pas în calea noastră, dar cine ascultă glasul lui Dumnezeu ca să le adune acasă? Care dintre slujitori sunt gata să adune în bisericile lor vase goale? Noi căutăm binecuvântări, căutăm vase pline, maşini încărcate, noi căutăm belşugul. Dar cine este gata să acţioneze prin credinţă împotriva logicii umane şi să adune de la vecini, din satele şi oraşele Moldovei vase goale? Dacă acţiunile noastre nu vor fi neobişnuite, niciodată nu vom vedea vreo minune. Eu nu ştiu o altă soluţie împotriva sărăciei decât dărnicia. Dă şi Dumnezeu te va binecuvânta.
Închide uşa după tine.
Factorul – cheie în această minune este ceea ce s-a întâmplat după ce văduva a împrumutat vasele de la vecinii curioşi: Elisei I-a spus: “Închide uşa după tine şi după copiii tăi”. Este prea probabil că vecinii văduvei, considerând-o smintită, o dispreţuiau şi erau gata s-o împiedice, să facă ceea ce îi poruncise omul lui Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu produce minuni este nevoie de intimitate cu El, şi nu este loc pentru gură-cască. Domnul Isus a zis: “Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte, şi să nu arunci mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, şi să se întoarcă să vă rupă” (Mat. 7:6). Minunile lui Dumnezeu nu sunt spectacole. Noi nu suntem artiştii Lui în lumea aceasta, noi nu dăm spectacole, noi ne adunăm oamenii pentru ca ei să vadă cum facem “abra-cadabra” ca la circ. Biserica secolului întâi nu avea nevoie de publicitate. Când Petru a înviat un mort, mai întâi a dat lumea afară şi a închis uşa.
Domnul Isus a spus: “Închide după tine uşa când te rogi!”. Închide după tine uşa când vrei să umpli vasele goale din puţinul pe care îl ai acasă! Faptele sunt cea mai bună reclamă.
Toarnă până nu mai este.
Minunea lui Dumnezeu s-a adus la îndeplinire prin efortul văduvei de a găsi şi aduna vase goale şi de a turna în ele ulei. Dacă ar mai fi fost vase goale, uleiul ar mai fi curs. Când se termină vasele uleiul nu mai curge. Minunea se termină. Noi experimentăm miracole în viaţa şi lucrarea noastră, atâta vreme cât ştim să găsim vase goale (nevoi împlinite) şi să le umple cu ce avem. Aceasta nu înseamnă că nu vom avea lipsuri şi nevoi materiale, dar Dumnezeu va binecuvânta “puţinul ulei” pe care îl avem ca să umple câte puţin nevoia cea mare pe care o avem.
Văduva nu s-a gândit doar la vasele ei goale, ci a adus şi pe ale vecinilor. Dumnezeu vrea să răspundă nu doar la nevoile noastre personale, ci, prin noi, şi ale celor din jurul nostru.
Mişcă dincolo de minune
Este trist că aşa de mulţi dintre cei care experimentează o minune, se blochează şi nu merg mai departe. Elisei i-a spus văduvei: “Du-te de vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoria”. Nu a fost destul ca ea să mărturisească despre minunea experimentată în viaţa ei. În acea minune era un scop. Dumnezeu face minuni pentru scopurile sale divine şi nu doar aşa, ca să ne distrăm.
Minunile sunt aşa de măreţe, încât suntem tentaţi să le slăvim pe ele însele în loc să continuăm lucrul în Împărăţie, folosindu-ne de ele. Văduva a continuat să lucreze, vânzând untdelemnul.
Ia aminte: rezervele lui Dumnezeu sunt inepuizabile.
Unul dintre cele mai importante principii ale acestei întâmplări a ieşit în evidenţă când Elisei I-a spus văduvei: “…Iar cu ce va rămâne, vei trăi tu cu fiii tăi”. Dumnezeu nu I-a spus văduvei să facă provizii, ci I-a dat destul ca să fie acoperite nevoile familiei sale pentru totdeauna: ceea ce a rămas a continuat să se înmulţească pe măsura necesităţilor ei şi ale copiilor săi.
Minunea pe care o cauţi, pe care o aştepţi, e la tine acasă. Nu căuta un mesia pământesc, omul care te-ar salva. Caută-L pe adevăratul Mesia. Haideţi să ne încredem în Dumnezeu prin fapte, prin întreaga noastră viaţă, să ne dezvoltăm o mentalitate pozitivă şi niciodată să nu cădem în disperare şi să nu mărturisim deznădejdea; să căutăm pe cei pierduţi, pe cei nevoiaşi, pe cei flămânzi şi dezbrăcaţi şi să le turnăm din sărăcia noastră în vasele lor goale; să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi Domnul va răspunde la nevoile noastre şi va revărsa asupra noastră binecuvântările promise în Cuvântul Său.
# Predica a fost rostită de către fr. Doru Cîrdei la conferinţa
“Moldpentecost – 2000”