Împărăția lui Dumnezeu e aici, Împărăția lui Dumnezeu va veni
Legea și prorocii au ținut până la Ioan;
de atunci încoace se vestește Evanghelia Împărăției
lui Dumnezeu și fiecare pătrunde în ea
(Luca 16:16)
Să-i fie împărăția cerurilor, - spun oamenii despre un decedat, subînțelegând, ca acolo, dincolo de moarte, el, în sfârșit, și-a găsit și liniștea și bucuria Iar aici, pe pământ, nouă ni s-a prescris să răbdăm: chipurile, Dumnezeu a răbdat și pe noi ne-a îndemnat. Acest punct de vedere, destul de răspândit, șchiopătează cu ambele picioare În primul rând de aceea că acolo nu ne vom odihni, aidoma pensionarilor, nu vom atârna de nourași cu capul în jos, sau flutura cu crenguțe de palmier. Ar fi fost foarte plictisitor. Iar în al doilea rând, pacea, liniștea și bucuria, care fără îndoială sunt semnalmente ale Împărăției lui Dumnezeu, pot fi găsite deja în viața de acum!
Isus spune: Dacă Eu scot afară demoni cu Duhul lui Dumnezeu, atunci într-adevăr Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi. Sau: Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru (Matei 12:28; Luca 17:21).
Cum putem s-o obținem?
Oare nu este o contradicție în aceasta: Ioan Botezătorul și Însuși Isus spun că Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat, iar în alte locuri ale Scripturii găsim că ea deja a venit și nouă ne rămâne doar s-o căutăm?
În Epistola către Evrei 2:8 se zice că Dumnezeu le-a supus pe toate la picioarele omului Totuși acum încă nu vedem, că toate îi sunt supuse; în nădejde am fost mântuiți (Romani 8:24); noi prin har suntem mântuiți, prin credință (Efeseni 2:8); dar, fiind îndreptățiți prin sângele Lui , vom fi mântuiți prin El de mânie (Romani 5:9); vom fi mântuiți prin viața Lui (Romani 5:10). În Biblie nu există contradicții, însă în ea vedem clar mișcarea, avansarea, lupta, căutarea ceea ce constituie Viață, și că Împărăția Cerurilor se ia cu năvala, și cei care dau năvală pun mâna pa ea (Matei 11:12).
Atunci când se face voia lui Dumnezeu. Isus a coborât din ceruri, ca să facă voia Celui care L-a trimis (Matei 6:38). Acolo unde e Isus, acolo se face voia lui Dumnezeu, înseamnă că acolo se consolidează Împărăția lui Dumnezeu. Lui Isus I-a fost dată toată autoritatea în cer și pe pământ, și această autoritate El a delegat-o ucenicilor Săi, adică și nouă. Împărăția lui Dumnezeu vine neîntârziat la acei care au crezut cu adevărat în Mântuirea prin Isus Christos și care își consacră viața slujirii lui Dumnezeu. În inimile unor astfel de oameni domnește împăcarea, pacea, luniștea și bucuria, indiferent de faptul că lumea e cufundată în răutate. Însă când va avea loc a doua venire a lui Christos, Împărăția lui Dumnezeu se va înrădăcina pe întreaga planetă, și atunci Dumnezeu va îndeplini toate promisiunile cu privire la Împărăție.
Împărăția lui Dumnezeu, aidoma bobului de muștar sau aluatului, ea crește și se extinde. Dar, odată cu creșterea Împărăției, se întețește și întunericul: în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri (Fapte 14:22). Istoria omenirii constituie istoria marei bătălii spirituale dintre lumină și întuneric. Însă nu e o confruntare dintre niște puteri reale, ci e o demonstrare a puterii, înțelepciunii, dragostei și măreției lui Dumnezeu. Isus a spus că porțile iadului nu vor învinge Biserica. Înseamnă că opoziția e încă foarte puternică și Împărăția lui Dumnezeu se extinde, înfruntând rezistență opoziției.
Noi trebuie să avem un fundament solid, o învățătură echilibrată cu privire la războiul spiritual. Noi trebuie să concepem trei adevăruri principale:
1. Dumnezeu este suveran. Lui îi aparțin autoritatea absolută. Christos deja a învins și nici o putere demonică nu e în stare să împiedice lucrarea lui Dumnezeu. Noi nu credem în dualism, în egalitatea dintre rău și bine. În univers se întâmplă numai ceea ce acceptă Dumnezeu.
2. Omul este responsabil. Noi, și nu satan, suntem rsponsabili de modul nostru de viață, de faptele noastre. Noi suntem responsabili pentru decizia de a predica Evanghelia și a planta biserici.
3. Diavolul e încă puternic și noi nu trebuie să-l tratăm cu nechibzuință, superficial.
Satan a efectuat lucrarea sa distrugătoare în viața lui Iov. Dumnezeu a acceptat încercările în viața lui. Iov, însă, a fost responsabil pentru cuvintele sale, și se pocăia. Mai târziu Dumnezeu l-a binecuvântat pe Iov mai mult ca mai înainte.
Satan a cerut să vă cearnă ca pe grâu (Luca 22:31), - a spus Isus lui Petru. Satan L-a rugat pe Isus să-i permită. Isus însă nu i-a îngăduit să facă acest lucru. Din contra, El s-a rugat pentru Petru ca să nu i se micșoreze credința Satan totuși e puternic și Petru s-a lepădat de trei ori că nu-L cunoaște pe Isus. Petru a fost responsabil pentru această faptă a sa. Și totuși Isus s-a rugat pentru ca el după ce se va întoarce să-i întărească pe frații săi în credință.
Noi adesea strigăm în rugăciune satan, noi ne împotrivim ție!, întemeindu-ne pe versetul 7 din capitolul 4 al Epistolei lui Iacov: Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi. Dar uităm de prima parte a acestui verset: Supuneți-vă deci lui Dumnezeu!... Satan va fugi de la noi, dacă facem voia lui Dumnezeu și ne împotrivim lui, fiind tari în credință. Satan a încercat să-L ispitească pe Isus în pustie, însă Isus I-a interzis, l-a legat prin faptul că a început să facă lucrarea Împărăției.
Războiul spiritual întotdeauna se acutizează atunci, când predicăm cu îndrăzneală Evanghelia, când construim biserica, când eliberăm rațiunea oamenilor. Și noi triumfăm atunci când nu ne oprim nici în fața pericolului. Un misionar, care predica Evanghelia în India, a fost avertizat de către un vrăjitor băștinaș despre faptul că dacă nu va înceta să facă acest lucru, se va întâmpla o nenorocire cu feciorul lui. Primul gând, care i-a venit în cap era să se oprească, să renunțe la predicare. În acest caz satan ar fi sărbătorit victoria. Și misionarul nu s-a oprit. El a continuat să predice Cuvântul lui Dumnezeu, oamenii cunoscând Adevărul, se eliberau și nimic nu s-a întâmplat cu feciorul său.
Când cei 70 de ucenici ai lui Isus s-au întors din misiunea lor, mărturisind cu entuziasm că și demonii li se supuneau, Isus le-a zis: Am văzut pe satan căzând ca un fulger din cer (Luca 10:17-18), - deoarece prin predica Evangheliei și faptele ucenicilor împărăția întunericului a diminuat. Forțele demonice nu pot să nu cedeze în fața extinderii Împărăției lui Dumnezeu: Duceți-vă și spuneți lui Ioan ce auziți și ce vedeți: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții sunt înviați și săracilor li se predică Evanghelia (Matei 11:4-5).
Până la cea de-a doua venire a lui Christos, în lumea aceasta va continua să existe și răul, și bolile, și blestemurile, însă Împărăția lui Dumnezeu se lărgește, de aceea noi trebuie să folosim orice șansă pentru a evangheliza, pentru a duce oamenilor Adevărul, distrugând întăriturile din mintea lor, a ne ruga pentru bolnavi și a scoate afară demoni. Aceasta nu înseamnă că trebuie să organizăm niște show-uri de izgonire a demonilor. Isus umbla aducând lumina Evangheliei și dacă în vreun om exista demon, îi ordona cu autoritate ieși afară!.
Noi suntem obligați să aducem la cunoștința celor ce se plâng, că se dau celor întristați frumusețe în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiți terebunți ai dreptății, un răsad al Domnului, ca El să fie slăvit (Isaia 61:3).
- Acesta e titlul rugăciunilor noastre, slujirilor noastre, programelor noastre
sociale. Noi nu le putem ajuta celor săraci și bolnavi fără a le mărturisi despre Împărăția lui Dumnezeu. Unii greșesc crezând: Dacă voi frecventa toate adunările din biserică, de acum mă voi afla în Împărăția lui Dumnezeu!. Omul, uneori, umblă la biserică, iar în gândirea lui sunt încă atâtea și atâtea întărituri! Cât de mult are el nevoie de înnoirea minții, de pătrunderea Împărăției lui Dumnezeu în inima lui! Însă biserica, fără îndoială, este o parte a Împărăției, ea trăiește cu Împărăția și exprimă caracterul Celui Care este Capul ei (Coloseni 1:18). Ea trebuie să acționeze, să lupte pentru sufletele oamenilor, să umble și să predice Evanghelia cu motivații corecte. Noi cu toții dorim ca bisericile noastre să crească, însă motivația cea corectă nu este creșterea bisericii mele, ci extinderea Împărăției lui Dumnezeu.
Unii se angajează într-un război spiritual strategic și poartă lupte spirituale împotriva demonilor teritoriali, legând forțele întunericului de deasupra unor anumite zone. Potrivit acestei învățături este necesar să se descopere specificul, numele și natura forțelor teritoriale, iar apoi să le lege și să le alunge printr-o rugăciune agresivă de luptă spirituală.
În Biblie există unele indicații cu privire la principiul teritorial. În cartea lui Daniel, în capitolul 10 se spune despre căpetenia Persiei și căpetenia Greciei, ca despre niște împărați evident ne umani. Despre ei se vorbește ca de niște forțe rele, care s-au împotrivit naintării împărăției. În Noul Testament, când Pavel venea într-un loc nou, în cele mai dese cazuri se confrunta cu manifestarea unor forțe demonice: în Cipru s-a întâlnit cu un bărbat vrăjitor, iar în Filipi - cu o fată care avea duh de prezicire. Și cum a rezolvat el această problemă? A alungat duhurile nu din aer, ci din acești oameni concreți. Persia și Grecia nu erau doar niște imperii teritoriale, geografice. Ele cucereau teritorii și aduceau populației moarte, înjosire, despotism, inspirate de forțele demonice. Prințul imperiei răului, precum era numită Uniunea Sovietică, nu s-a fărâmițat în mai multe bucățele odată cu dizolvarea imperiului și formarea unor state independente. Acest duh continuă să controleze rațiunea, reținând întărituri în gândirea multor oameni și din Russia, și din Belorus, și din Moldova, și din Transnistria, care continuă să se închine duhului comunismului și sunt gata să se întoarcă din nou în robie în schimbul salamului de 2 rub. și 20 cop. kilogramul. Pe acești oameni îi poate elibera doar Adevărul, numai și numai predicarea Evangheliei. Au nevoie de eliberare și de distrugere a acestor întărituri și mulți creștini, care cu prima ocazie, încep să ridice în slăvi fostul regim comunist. Pavel a cucerit întregul oraș Efes, care se închina zeiței Artemida și care era încătușat de idolatrie și ocultism, dar care a fost schimbat radical prin puterea Evangheliei. Pavel predica, planta o biserici, făcea ucenici, vindeca bolnavi, scotea demoni, adică făcea lucrarea Împărăției, și puterea zeiței a slăbit în așa măsură, că de acum nimeni nu mai cumpăra statuietele cu imaginea ei, cioplite de argintarul Dimitrie (F.A. 19:24), iar vrăjitorii își strângeau cărțile lor și le dădeau foc. Aceasta înseamnă schimbarea la față a localității.
Există foarte multe întărituri. Acestea sunt și particularitățile culturii, care intră în contradicție cu spiritul Evangheliei, superstițiile îmbinate cu religiozitatea, respingerea și controlul familial.
Respingerea este una dintre cele mai puternice arme în mâinile lui satan. El însuși a fost respins și îi place foarte mult să fie respinși cât mai mulți oameni. Uneori suferă de respingere grupe etnice întregi. Dezbinarea, certurile, respingerea, aceasta este stihia diabolică.
Noi extindem Împărăția lui Dumnezeu prin atmosfera de acceptare. Noi îl acceptăm pe oricine, care primește Evanghelia și astfel noi declarăm război respingerii, învățându-i pe oameni să-i ierte pe cei care i-au jignit, ordonându-i duhului de respingere să plece pentru totdeauna.
Oare de ce Dumnezeu nu vine pe pământ ca să distrugă tot răul, să oprească războaiele și terorismul? La aceasta visa anticul Israel, care zăcea sub jugul dominației romane. Împărăția lui Dumnezeu nu constituie un sistem politic. Alegerea lui Dumnezeu constă nu în faptul de a fi privilegiat, ci prin faptul de a binecuvânta toate popoarele, deoarece ele ne sunt date ca moștenire (Ps. 2).
Acesta e prețul ei !
Împărăția lui Dumnezeu constituie aducerea cerescului pe pământ, însă nu vine în mod vizibil. Aceasta e neprihănirea, pacea și bucuria în Duhul Sfânt.
Unii oameni excesiv de emoționali, strigă în gura mare la adunările din biserică: Aleluia, noi vom cuceri România (Moldova, Russia) pentru Christos!, însă a doua zi vin la lucru și descoperă că Împărăția lui Dumnezeu încă nu a pătruns până acolo. Pentru că: sau nu se vorbește despre ea, sau numai că se vorbește, dar nu se lucrează așa cum trebuie și nici comportamentul nu e așa cum ar trebui să fie la creștini.
Împărăția lui Dumnezeu nu este mai ieftină decât moartea omului vechi, a ego-ului nostru, nu e mai ieftină decât răstignirea împreună cu Christos, pentru ca noi să nu mai fim sclavi ai păcatului. Mai ieftine sunt doar faptele bune, proiectele și festivalurile creștine De unde să știe oamenii cum e ea, Împărăția lui Dumnezeu? Ei se uită la tine.
Din materialele conferinței Extinderea Împărăției lui Dumnezeu, organizată de pastorul David Devenish, slujirea New Frontiers International, la 23-25 mai a.c., or. Brașov (Romania).